....este tot ceea ce lasam dupa noi...
Desi avem tot si ma refer la: masina, bani, vila cu piscina si giacuzi, saracie, copii multi, casa lasata mostenire de la parinti sau bunici, un serviciu de cacat, intelepciunea varstei, vecini care asculta la maxim genul de muzica pe care tu nu il suporti, animale de casa, un suflet cald care te asteapta in fiecare seara cu zambetul pe buze cand te intorci de la slujba de cacat, dragoste, familie, cultura, credinta, speranta, optimism, sanatate, mai mult alcool decat sange in vene, o boala mostenita de la parinti, o BTS, plamanii negri de la fumat, o rabla de dacie, pereti scorojiti, mobil cu camera cu zum de "enşpe" x, aipod, conectie RDS, mail pe yahoo, mustata, pleata, pirsuri, abonament la vreun ziar local, hartie igienica roz, bilete de autobuz uitate in haina care o porti iarna pe ger, prieteni sau rude plecate peste hotare cu care te lauzi, bunici care te fac sa i slugaresti de fiecare data cand te prind, butoaie de vin in pivnita de la bloc, s.a.m.d.
murim..... si nu suntem genii sa ne ramana in urma opera suntem dati uitarii....
si tot ce o sa ramana in urma noastra este marele si nesfarsitul NIMIC !
Concluzie: insist... Traieste-ti viata ca si cum fiecare zi ar fi ultima din viata ta....
Oameni uitati de vreme...
Ploua... Orasul de jos era mut in priviriile oamenilor care treceau necontenit pe strazile pline de fum, apa si noroi.
Ploaia ca acele, facea atmosfera sa fie dureros de intepatoare. Durea tot. Durea dimineata, trecatorii care grabeau pasu, masinile care improscau cu noroi... viata toata era un vis de primavara spulberat.
In fata unei banci straine, care nu isi avea locul in orasul innegrit, statea el, un om prea simplu pentru cadru in care toti inca supravietuim.
Era imbracat subtire, cu un fel de costum format din niste pantaloni si un sacou. Erau verzi. Pe cap avea mandru o palarie care era asortata cu hainele. Pare-se ca era de padurar din cate mi-am dat seama. Pe umar purta o traista taraneasca cu ceva de-ale gurii. Cizmele de caucuic mult prea mari si le taraia cu fiecare pas.
Avea in spate toti anii care l-au purtat in viata, ochii ii straluceau desi puteai sa citesti in ei toate necazurile pe care viata ni le ofera fara a cere nimic in schimb. Putin dezorientat, se vedea clar ca era pierdut in multimea de oraseni care nu-l bagau in seama.
Pe de alta parte, ca un om de la tara, era tare descurcaret si cerea directii si indicatii oricarui om caruia i se parea ca are suflet bun. Si stia sa citeasca lumea. Se vedea clar lucrul asta.
Dupa cateva indicatii date de niste oameni care inca nu au uitat cuvantul ajutor, cu cizmele grele, mersul apasat, traista taraneasca si palaria de padurar, s-a pierdut in multime.
A venit...in sfarsit a ajuns....cu zambetul ei ca o floare de cires ma cheama inspre ea.... e vremea sa plec prin orasul care doare, masinile care improsca cu noroi, ploaia care inteapa ca niste ace si oamenii care trec necontenit pe strazile pline de fum, apa si noroi.
Ploaia ca acele, facea atmosfera sa fie dureros de intepatoare. Durea tot. Durea dimineata, trecatorii care grabeau pasu, masinile care improscau cu noroi... viata toata era un vis de primavara spulberat.
In fata unei banci straine, care nu isi avea locul in orasul innegrit, statea el, un om prea simplu pentru cadru in care toti inca supravietuim.
Era imbracat subtire, cu un fel de costum format din niste pantaloni si un sacou. Erau verzi. Pe cap avea mandru o palarie care era asortata cu hainele. Pare-se ca era de padurar din cate mi-am dat seama. Pe umar purta o traista taraneasca cu ceva de-ale gurii. Cizmele de caucuic mult prea mari si le taraia cu fiecare pas.
Avea in spate toti anii care l-au purtat in viata, ochii ii straluceau desi puteai sa citesti in ei toate necazurile pe care viata ni le ofera fara a cere nimic in schimb. Putin dezorientat, se vedea clar ca era pierdut in multimea de oraseni care nu-l bagau in seama.
Pe de alta parte, ca un om de la tara, era tare descurcaret si cerea directii si indicatii oricarui om caruia i se parea ca are suflet bun. Si stia sa citeasca lumea. Se vedea clar lucrul asta.
Dupa cateva indicatii date de niste oameni care inca nu au uitat cuvantul ajutor, cu cizmele grele, mersul apasat, traista taraneasca si palaria de padurar, s-a pierdut in multime.
A venit...in sfarsit a ajuns....cu zambetul ei ca o floare de cires ma cheama inspre ea.... e vremea sa plec prin orasul care doare, masinile care improsca cu noroi, ploaia care inteapa ca niste ace si oamenii care trec necontenit pe strazile pline de fum, apa si noroi.
Aparate de masura reloaded....
In acelasi laborator, cu acelasi profesor, pe acceasi masa, la aceeasi ora, cu aceeasi lene, cu acceasi colegi, cu acelasi dezinteres.
STROBOSCÓP, stroboscoape, s.n. - Aparat optic cu ajutorul caruia se pot observa, înregistra sau masura corpurile aflate în miscare periodica.
SCOALA VIETII !!!
STROBOSCÓP, stroboscoape, s.n. - Aparat optic cu ajutorul caruia se pot observa, înregistra sau masura corpurile aflate în miscare periodica. SCOALA VIETII !!!
Banc pentru programatori....
Q: Cum cere un programator prezervative la farmacie?
A: Dati-mi va rog un pachet de love plus plus.
A: Dati-mi va rog un pachet de love plus plus.
Aparate de masura....
Eram la minunatul laborator de "Masuratori si achizitii de date".
Profu (care vine vb intre noi arata a fosila comunista - da' baiat bun no question about it) explica acol ca nebunu care e si cum se masoara coeficientul de eroare la voltmetrele feromagnetice.
Daca tot frecam menta pe acol am zis sa studiez imprejurimile. Plin de aparate mai vechi decat bunica-mea...
Printre piesele de "muzeu" am gasit si aceasta minunata scula. Vorbele sunt de prisos.
Sigur e "meid in romeinia".
NO COMMENT
Profu (care vine vb intre noi arata a fosila comunista - da' baiat bun no question about it) explica acol ca nebunu care e si cum se masoara coeficientul de eroare la voltmetrele feromagnetice.
Daca tot frecam menta pe acol am zis sa studiez imprejurimile. Plin de aparate mai vechi decat bunica-mea...
Printre piesele de "muzeu" am gasit si aceasta minunata scula. Vorbele sunt de prisos.
Sigur e "meid in romeinia".
NO COMMENT
Cum sunt barbatii....
Recunosc, pentru asta nu a trebuit sa astept 20 de ani pentru ca am stiut de la inceput adevarul.
Iata raspunsul: PORCI !!!
Iata raspunsul: PORCI !!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
