etape din viata mea...

Trecutu apropiat:
M-am angajat, lucrez juma de norma la o firma de software...
Am fost la o Conferinta AIESEC (LPM) in Voineasa....
Sighisoara - festivalu medieval...


Prezent:
Rutina de tip sferic: servici, AIESEC, somn


Viitor apropiat:
O Conferinta AIESEC (functionala de la Olanesti)


Viitorul indepartat:
Ma insor, ne iubim, facem un copil, ne traim restul zilelor fara nici un regret si murim (de batranete daca e posibil)

P.S. nu reusesc deloc sa uploadez poze... bug in servaru de blogspot

tot eu...

m-am intors... sper ca de data asta cu forte proaspete....

Si sper sa scriu in aceeasi maniera cum scriam si pana acum... mai ales ca ploaia este un factor care ajuta... ajuta mult. As putea sa zic la fel si despre muzica, dar este redundant..... E ca un fel de peonasm....

Mi-am dat seama ca scriu doar atunci cand am ceva deep inside care vrea sa iasa la suprafata. Nu iasa prin lacrimi ci prin litere. Pe masura ce scriu lacrimile sufletului meu se transforma in fraze si in propozitii si in cuvinte si in litere... si acum pe masura ce citesti, lacrimile mele se sting in ochii tai.

Ce ciudat! Atunci cand sufletul mi-e impacat nu pot sa scriu nimic... vorba unuia: "bai tu nu prea esti prieten cu pixu' si hartia" - de fapt nu sunt deloc cu scrisu, fie el pe hartie sau monitor.
Si totusi... atunci cand mi se intampla ceva, brusc creionul si hartia sau tastatura imi devin cei mai buni prieteni pentru ca ma inchid in mine...

Nu mai am prieteni. Cand aveam nu era nevoie sa scriu... ei erau creionul, foaia, lacrimile.... Acum a ramas doar praful.......

Nu e un post trist... daca stau sa ma gandesc o am pe EA. Stiu ca EA intotdeauna o sa imi fie alaturi. E singura care stie cum sa imi aline durerea.... Stie sa imi cante muzica, sa fie lacrima mea. Cat timp exista mai am o scapare.... in rest... praful e cel care imi e plansul.

E o durere cu care deja m-am obijnuit... face parte din rutina mea de zi cu zi.... e acelasi acord care imi surzeste urechile. si doare si plang si rad de fericire. Oricat as fi de trist sunetul ei imi invadeaza fiecare parte a trupului......

e ea.... scaparea.... lacrimile se transforma in cenusa iar sufletul meu renaste ca o pasare de foc.

Caldura mare, monşer....

Au venit caldurile.. sa se dezbrace fetele...

Cam asa ar suna o lalaiala tipic romaneasca... mare adevar...
Unde te uiti numa burti, slanini, sunci in cel mai bun caz... as putea sa centralizez intr-un singur cuvant: DESPUIALA.

Daca pentru romani caldura inseamna sa scoti ce ai mai mare la vedere atunci ei scot cu mandrie:
talpile picioarelor (in sandalele de acum 3 ani), scutaru (cu care toti jmecherasii fac slalom pe trotuare), grataru si micii (in fata blocului sa moara vecinii de ciuda), mertzanele gigantice cu numar de germania, ochelarii de soare (gen musca), tatuajele (gen "Lenutza egal love" sau "Am scapat sapunu' pe jos in inchisoare"), maneaua, muschii, portofelu, burtile, formele 200-150-300 ale prietenelor "fotomodel", limba, tupeul, s.a.m.d.

Mie soarele mi-a adus arsuri mari pe spate, lene multa si pofta de inghetata.
Concluzie: Vama Veche - Omul Plajei

P.S. acum avem mult soare / şi gagici cu ţâţe goale / cu mult păr la subţioare.

Cuvinte....

Am scris mai multe posturi despre iubire/ura/iertare/fericire, pe care ulterior le-am sters......

Nu le-am publicat.... din nu stiu care motive.. cert este ca nu mai exista. Au fost bune, au fost rele, nici nu ma intereseaza. Pana la urma erau doar niste ganduri transpuse pe un ecran de 17", nimic mai mult.

Am invatat din (putinele) comentarii aparute aici ca fiecare om are propria lui parere referitor la un subiect dintr-un simplu motiv: toti percepem intr-un mod unic foecare cuvant.

Pentru noi chiar si cuvintele comune au sens diferit si astfel le percepem ca atare.
De exemplu iau primul cuvant pe care se presupune ca il rostim in copilarie: "mama".

Pentru unii inseamna caldura, unitate, intelegere, prietenie, cearta, haos, cadouri, ciocolata, sarmale, lingura de lemn, antibiotice, neputinta, lacrimi, familie, nimic, gol, etc.

Cat de simplu...... si totusi...... atat de complicat.

Din Desene Animate ......

Coco este... un mic cuc. Nu spune nimic in afara de cuvantul "cucu", face oua de plastic, colorate, care contin surprize speciale, unele bune, unele rele, iar altele imposibil de inteles.
Citat luat de aici -> Toons -> Coco.







Concluzie: Desi arata cum arata, actiunile lui sunt foarte complexe ceea ce i ofera un rol foarte important in societate.

Dio - Holy Diver

Tari Tipii (instrumental vorbind).... rock on dudes !

Apropo de iubire....

Urmatorul post o sa il tratez ca pe un sondaj de opinie.
Asa ca daca doresti sa imi lasi o parere pro sau contra lasa-mi un comentariu.
Nu uita sa scrii numele, sexul si parerea !

Stateam weekendu trecut de povesti cu o amica... si ma intreba cum poti iubi pe cineva care arata nashpa.
Si cand zic nashpa.. ma refer la un om are cel mai urat aspect fizic dupa parerea ta.
Sa mai zicem ca acest om are cel mai curat suflet din lume. E cel mai bun... cel mai cel... ce mai... e sufletu tau pereche.

Intrebare:

AI PUTEA IUBI UN OM CU UN ASPECT FIZIC DELOC AGREABIL DAR CARE ARE SUFLETUL CEL MAI COMPATIBIL CU AL TAU?

P.S. Raspunsurile anonime nu o sa le iau in considerare - Imi rezerv dreptul de a sterge orice fel de comentariu care mi se pare prea deplasat sau care nu e la subiect.