vroiam....

Vroiam sa fie altcumva... vroiam sa imi gasesc motivatia si sa imi revin din decaderea care a inceput de ceva vreme si care continua neincetat... vroiam sa se opreasca... vroiam sa fiu linistit... vroiam sa ma relaxez...

Zilele trec si viata mea se scurge catre nicaieri. E o deruta ce continua de cateva saptamani. Sunt ca o musca oarba. Nu pot sa ies din rutina asta. Sunt satul de tot si toate.

Simt cum tineretea mi se scurge printre degete fara ca eu sa fac nimic... si ma simt imbatranit... rasuflu din ce in ce mai greu... toate lucrurile ma apasa... Viata in sinea ei se scurge din ce in ce mai repede... In curand o sa am riduri si o sa incaruntesc...

Totul trece mult prea repede.. nu apuc sa ma bucur de nimic.. si nimic nu ma mai poate bucura... totul pare asa de pal... sters ca si cand ar fi vorba de o poveste veche... spusa e mii de ori...

"viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti..."