Experiente unice in viata

Ceea ce am observat in ultimu timp este ca petrecerea timpului cu persoane comune iti ofera o experienta de neuitat.

In afara de ziua lui Valentin, o experienta de acest gen poate fi considerata mersul cu autobuzul/troleul. Si am sa detaliez.

Ieri eram cu un prieten intr-un cartier din marginea orasului. Era 2:50. Noi la 3:30 aveam intelegere cu niste colegi ca jucam un fotbal. Si daca stateam sa ne gandim prea mult mergeam pe jos ca ajungeam in 30'. Da' cum n-am stat sa ne gandim, ne-am suit in autobuzu pe nume 17 (şaptişpe) - ca sa ajungem in 45'.

Bun. Ca niste oameni care se respecta, ne-am asezat si am inceput/continuat discutiile care le aveam in statie. Trece o statie, trec doua... se umple autobuze de babe (si nu numai). Noi fiind niste cetateni cu simt mult civic, ne-am ridicat si am lasat persoanele in etate sa ia loc.

Pe masura ce timpu trecea, cu fiecare statie parcursa, spatiul intim dintre mine si ceilalti calatori se micsora, pana am ajuns sa fiu strivit. In cap aveam imaginea unei conserve de sardine pe roti. Si eram strivit din ce in ce mai tare.

Cand ajungem mai spre centru orasului la statie se observa o mare de oameni care astepta. Cand s-au deschis usile toti calatorii din autobuz au facut: "Oooooooooooooo !!!" (ceva gen - get the fuck out of here, u are really crazy, that's fucking imposible). Dupa ce am devenit si mai strivit de abia aveam aer sa respir, m-am uitat in jurul meu si am cugetat un pic.

Doua femei in varsta vorbeau politica, doi copilasi de generala argumentau care joc e mai bun, o femeie avea un copil mort de somn in brate, un jandarm avea ochii dati peste cap in semn de revolta, doua femei de etnie roma vorbeau mama dracu' stie ce, aer nu era, puţea de iti dadeai duhu (ai fi zis ca o trecut un lup pe acolo), unii priveau indiferenti si eu vizualizam scena.

Cand am iesit, dupa ce am fost strivit la propriu de toti oamenii din autobuz amicul meu foarte revoltat a zis: "O sa mor io, da nu mai merg niciodata cu autobuzu". La care un mos cu ochelarii de dioptrii fund de borcan ii raspunse cu multa ura in vorba: "Da cine dracu te-o pus sa te sui?".

Tin sa mentionez ca mosulica n-avea legatura cu impinsaturile noastre in oameni in drumul pe care l-am facut spre usa... era doar un alt personaj care nu s-a abtinut de la comentarii.

Si mi-am mai promis si altadata ca nu o sa mai merg cu autobuzu-conserva.

Concluzie: Fotbalul cere sacrificii. Lumea e un batran ramolit cu ochelari fund de borcan care te critica si loveste la fiecare pas. Cumparati-va bilet inainte de a merge cu autobuzu.

Mult noroc cu transportul in comun. Over'n'Out